joi, 4 martie 2010

Jungla şi legendele...

PR-u’ şi marketingu’ sunt de junglă. Nu. Nu-s mai de junglă decât finanţele sau medicina. Sunt doar domenii în care au acces oameni extrem de tineri, la care spiritul competiţiei este foarte viu, nemăsurat şi, nu de puţine ori, nesimţit. Iar, dacă mai intră şi femei în discuţie, atunci nu-s doar domenii de maximă competiţie la vârsta prunciei, ci avem de-a face şi cu mirosul proaspăt al sângelui carieristic.

Bucureştiu’ e o junglă, se conduce infernal. Pe naiba, oraşu’ ăsta e cea mai bună şcoală de şoferi din ţară şi m-aş aventura în a spune că printre puţinele din lume. D-asta nici un nou venit în Bucureşti nu are curaj să se avânte în intersecţia de la Universitate.

Munca în multinaţionale este ca supravieţuitu’ în junglă. Aici vrem să periem baştanii. Munca în multinaţionale n-are nimic a face cu spiritul de supravieţuire necesar în junglă. Într-o astfel de întreprindere, nu eşti lăsat liber ca să se vadă cât de bine te descurci pentru că însăşi structura ei nu permite asta. Ea funcţionează după reguli şi proceduri foarte clare, are momente de sincopă nu foarte multe, în general angajaţii, odată plasaţi pe post, se găsesc într-o structură tip fagure din care nu intră şi nu ies cum şi când vor. Aşadar, textele astea de tinerei abia urcaţi în costum şi pantofi cu şiret, cu cămăşi scrobite şi cravate uni sunt menite să mângâie şefu’, nu să exprime o poziţie verticală.

În general, lumea e sălbatică, e o junglă. Te-ai gândit vreodată de ce oamenii se gratulează folosindu-se de ogradă? Eşti un porc, te porţi ca un măgar, eşti o gâscă, ai faţă de cal, ai păru’ ca blana de oaie, ai dinţi de iepure etc. Nu zice nimeni leoaico, ghepardule, flamingo-ule. Nici măcar mistreţule. Tot cu porcul de grădină te iei la trântă. Altfel, dacă-i întrebi, toţi trăiesc în junglă... Lumea e sălbatică, e o junglă... Care junglă, draguţă? E curată bătătură...

3 comentarii:

  1. Tigrule! Te scot la o plimbarica?!?:D

    RăspundețiȘtergere
  2. Jungla...viata noastra este o jungla.
    Mereu cu urechile ciuilite, cu privirea agera si vicleana si muschii incordati pentru viitoarea miscare strategica sau de aparare.
    Niciodata nu stii de unde poate aparea pericolul sau cauti in zare nemarginita oportunitatea care sa-ti schimbe viata in mai bine.

    Bucurestiul...numita capitala a Romaniei...este o jungla...plina de blocuri cenusii si neingrijit, prin care circuli ca prin hatisurile junglei.
    Cum poti sa circuli civilizat, atunci cand o administratie locala este suprinsa de o iarna normala (daca ne amintim de iernile grele din trecut), neputincioasa la craterele din astfalt? Avem si noi faimosul Cannion al Bucurestiului!
    Cum poti sa circuli alaturi de un handicapat care nici minimum de norme rutiere, habar nu are si care din prima-fara-experienta isi cumpara din talcioc o masina puternica pe care o alearga?
    Cum poti sa circuli prin aceasta jungla evitand pietoni grabiti care alearga brownian pe strazi si gropile care se adancesc pe zi ce trece? In plus inima iti este sfartecata, stiind ca urmatoare arata de leasing vine, si trebuie sa platesti masina?
    Cum poti sa circuli prin Bucuresti, iar in acelasi timp sa te gandesti unde parchez langa servici, cat de devreme sa ajung sa gasesc in jungla un loc in care masina sa fie cat de cat protejata de interperii naturale, umane si de handicapati.

    Cat despre Multinationala, sa muncesti in ea, trebuie deja sa fii pregatit, antrenat ca de gherila...o data aruncat in jungla sa devi un mic Rambo sau de ce nu un Predator.

    RăspundețiȘtergere
  3. De ce nu ai o constanta in tot ceea ce faci?
    Astept sa vad mai multe articole pe blog.

    RăspundețiȘtergere