PR-u’ şi marketingu’ sunt de junglă. Nu. Nu-s mai de junglă decât finanţele sau medicina. Sunt doar domenii în care au acces oameni extrem de tineri, la care spiritul competiţiei este foarte viu, nemăsurat şi, nu de puţine ori, nesimţit. Iar, dacă mai intră şi femei în discuţie, atunci nu-s doar domenii de maximă competiţie la vârsta prunciei, ci avem de-a face şi cu mirosul proaspăt al sângelui carieristic.
Bucureştiu’ e o junglă, se conduce infernal. Pe naiba, oraşu’ ăsta e cea mai bună şcoală de şoferi din ţară şi m-aş aventura în a spune că printre puţinele din lume. D-asta nici un nou venit în Bucureşti nu are curaj să se avânte în intersecţia de la Universitate.
Munca în multinaţionale este ca supravieţuitu’ în junglă. Aici vrem să periem baştanii. Munca în multinaţionale n-are nimic a face cu spiritul de supravieţuire necesar în junglă. Într-o astfel de întreprindere, nu eşti lăsat liber ca să se vadă cât de bine te descurci pentru că însăşi structura ei nu permite asta. Ea funcţionează după reguli şi proceduri foarte clare, are momente de sincopă nu foarte multe, în general angajaţii, odată plasaţi pe post, se găsesc într-o structură tip fagure din care nu intră şi nu ies cum şi când vor. Aşadar, textele astea de tinerei abia urcaţi în costum şi pantofi cu şiret, cu cămăşi scrobite şi cravate uni sunt menite să mângâie şefu’, nu să exprime o poziţie verticală.
În general, lumea e sălbatică, e o junglă. Te-ai gândit vreodată de ce oamenii se gratulează folosindu-se de ogradă? Eşti un porc, te porţi ca un măgar, eşti o gâscă, ai faţă de cal, ai păru’ ca blana de oaie, ai dinţi de iepure etc. Nu zice nimeni leoaico, ghepardule, flamingo-ule. Nici măcar mistreţule. Tot cu porcul de grădină te iei la trântă. Altfel, dacă-i întrebi, toţi trăiesc în junglă... Lumea e sălbatică, e o junglă... Care junglă, draguţă? E curată bătătură...
Revelația
Acum 6 ani