Prefer să încep cu o concluzie. Pe care eu nu am conştientizat-o până deunăzi. Ba chiar, cândva, am şi combătut ideea asta. “Ce, cum? Şcoala te ridică din mizerie. Şcoala îţi deschide orizonturi. N-ai carte, n-ai parte. Să punem burta pe carte că altfel ajunge ţara la gunoi. Mai mult, să îndoctrinăm copiii de la grădiniţă până la majorat că numai cei cu şcoala izbutesc.”
Nu mă număr printre cei cu 10 clase şi nici printre MBA-işti. Cu siguranţă, am trecut pe la şcoală mai mult decât unii şi mult mai puţin decât alţii.
Şi, pe realităţile în care mă zbat zi de zi, eu zic aşa:
1. cultura generală nu are legătură directă cu bătutul drumului la şcoală, ci, dacă vrei, la bibliotecă; o dobândeşti prin autoeducare permanentă, dacă vrei să cunoşti mai mult, dacă eşti înzestrat nativ cu o calitate esenţială: curiozitatea. Dacă n-ai curiozitate din naştere, îţi garantez că şcoala nu te va ajuta să cunoşti mai mult decât să treci clasa;
2. e bună şcoala în măsura în care nu trebuie să uiţi că numai supravieţuitorii reuşesc;
3. şcoala nu te învaţă să produci bani şi să supravieţuieşti, ci să fii un bun angajat şi să trăieşti în limite;
4. şcoala nu te învaţă să-ţi conduci singur viaţa, ci să fii ascultător căci altfel iei notă mică.
Realitatea este simplă şi, oricât ne-am feri să o înfăţişăm, ea nu iartă: banu’ este singurul element permanent prezent pentru care există zbatere la orice nivel. Încetezi să lupţi pentru dragoste, dar pentru bani, nu poţi. Pentru că mori de foame.
Încetezi să ai principii drastice, dure, morale, sănătoase şi minunate când înţelegi că unul cu 10 clase, cu minte limpede, obligat să trăiască, nevoit de viaţă să vrea mai mult, va lupta ca un adevărat supravieţuitor şi va naşte idei cu care va face bani... Pe când cel cu multă şcoală va muri analizând fezabilitatea, oportunitatea, costurile, marjele şi, de ce nu, genialitatea unei idei pe care încă n-a gasit-o.
Revelația
Acum 6 ani